1 |i a fost c[’n ziua aceea când îngerii lui Dumnezeu au venit la’nf[@i\are înaintea Domnuluia, venit-a \i Diavolul în mijlocul lor s[ I se’nf[@i\eze Domnului. 2 |i Domnul i-a zis Diavolului: „De unde vii?” Iar Diavolul a zis în fa@a Domnului: „Str[b[tând prin cele de sub cer \i hoin[rind de-a lungul \i de-a latul, iat[ c’am venit”. 3 |i Domnul i-a zis Diavolului: „Luat-ai tu aminte la robul Meu Iov?, c[ dintre p[mânteni nu-i nici un om ca el, neprih[nit, drept, adev[rat, cinstitor de Dumnezeu, ferindu-se de tot r[ul. |i m[car c[ prin zisele tale ai f[cut ca pe nedrept s[-\i piard[ averile, el înc[ se @ine statornic în neprihana lui!” 4 |i r[spunzând Diavolul, a zis c[tre Domnul: „Cojoc pentru cojoc!b C[ dac[-i vorba de via@a lui, d[ omul tot ce are. 5 Nu a\a ne-a fost vorba! Dimpotriv[, ia întinde-@i mâna \i atinge-te de osul \i de carnea lui, \i vezi dac[ nu te va blagoslovi’n obraz!...”. 6 Domnul i-a zis Diavolului: „Iat[, @i-l dau @ie pe mân[; numai de via@a lui s[ nu te-atingi!”
7 Diavolul a plecat de dinaintea Domnului \i l-a lovit pe Iov cu bub[ reac din t[lpi pân[’n cre\tet. 8 |i a luat Iov un ciob ca s[-\i rad[ puroaiele \i s’a a\ezat pe gunoi, în afara cet[@ii.d 9 |i dac’a trecut o vreme \i înc’o vremee, zis-a c[tre el femeia lui: „Pân[ când oare te vei mai r[bda, zicând: — Iat[, înc[ pu@in s[ mai a\tept întru n[dejdea mântuirii mele!?... C[ iat[, amintirea ta s’a \ters de pe p[mânt, \i chiar aceea a feciorilor t[i \i a fiicelor tale, pe care’n dureri \i chinuri iam purtat în pântece \i pentru care’n zadar cu osteneli m’am nevoit. Iar tu, tu zaci aici în putregaiul viermilor, nemi\cat sub cerul deschis, în timp ce eu r[t[cesc ca o slujnic[ \i
